La sfârșitul anului 2024, România dispunea de o rețea de drumuri publice cu o lungime totală de 86.847 de kilometri, potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INS). Din această rețea, drumurile naționale reprezintă doar o cincime, restul fiind drumuri județene și comunale care formează coloana vertebrală a infrastructurii rutiere din țară.
În ceea ce privește infrastructura modernă, România are încă un număr modest de autostrăzi – doar 1.137 km –, iar drumurile expres însumează doar 121 km. Drumurile internaționale totalizează 6.189 km, ceea ce înseamnă că o treime din drumurile naționale au rol de legătură externă. Doar 12,9% dintre drumurile naționale sunt prevăzute cu patru benzi, iar drumurile cu șase benzi însumează doar 39 km pe întreg teritoriul țării.
Situația calității infrastructurii rutiere rămâne însă problematică: aproape un sfert din totalul drumurilor sunt încă pietruite sau de pământ, iar peste o treime din drumurile cu îmbrăcăminți ușoare au depășit durata de viață estimată și necesită reparații urgente. Chiar și printre drumurile considerate modernizate, 25,7% ar avea nevoie de intervenții rapide.
Pe segmentul feroviar, rețeaua României însumează 10.611 km, din care 99,1% sunt linii cu ecartament normal. Densitatea rețelei feroviare la nivel național este de 44,5 km la mia de kilometri pătrați, cu un vârf impresionant în regiunea București-Ilfov, unde se atinge 206,3%. Mai mult de jumătate din întreaga rețea feroviară reprezintă linii principale (5.961 km), reflectând importanța strategică a transportului pe calea ferată, în special în anumite regiuni-cheie ale țării.
Datele INS arată că, deși rețeaua de transport a României acoperă întreg teritoriul național, infrastructura necesită încă investiții masive pentru a ajunge la standarde europene, atât în ceea ce privește siguranța, cât și confortul participanților la trafic.