Luni, Parlamentul României a votat, cu o unanimitate aproape teatrală, eliminarea decontării chiriilor pentru parlamentarii care dețin locuințe în București sau Ilfov. 361 de voturi „pentru”, zero „împotrivă”. O victorie a bunului-simț? Mai degrabă, o regie de PR ieftină, menită să calmeze opinia publică și să creeze iluzia unei reforme într-o perioadă în care austeritatea bate la ușă.
Cifrele vorbesc de la sine: doar 21 de parlamentari (senatori și deputați) sunt vizați de această măsură. Asta înseamnă mai puțin de 5% din totalul celor 467 de aleși. Restul, adică peste 95%, își păstrează intacte toate beneficiile, inclusiv chirii, sume forfetare, indemnizații și alte bonusuri mascate în tot soiul de sporuri și facilități.
Un sacrificiu simbolic pentru a liniști masele
În realitate, ceea ce se prezintă ca o „tăiere” este doar o operațiune de imagine. Concret, economia estimată este de aproximativ 1,3 milioane de euro pe durata unui mandat de patru ani – o sumă infimă, raportat la cheltuielile uriașe ale Parlamentului.
Comparativ, propunerea AUR, care viza eliminarea totală a chiriilor pentru toți parlamentarii, ar fi economisit aproape 20 de milioane de euro. Amendamentul a fost respins fără ezitare. De ce? Pentru că „austeritatea” e bună doar pentru cetățeni, nu și pentru elitele politice.
Cât ne costă, de fapt, Parlamentul?
Un calcul simplu arată dimensiunea reală a problemei. Conform datelor publice:
- 136 senatori x 13.000 lei/lună = 1.768.000 lei/lună
- 331 deputați x 18.000 lei/lună = 5.958.000 lei/lună
TOTAL lunar = 7.726.000 lei
TOTAL anual = 92.712.000 lei (aproximativ 18,6 milioane de euro doar în salarii de bază)
Acestor sume li se adaugă:
- sumele forfetare de zeci de mii de lei lunar,
- cheltuielile cu birourile parlamentare,
- consilieri,
- transport,
- cazare (pentru restul de peste 440 de parlamentari),
- pensii speciale.
Așadar, gestul de a elimina 4.600 lei/lună pentru un număr infim de aleși nu este decât o picătură într-un ocean de privilegii. O piesă de teatru jucată prost, în care actorii își imaginează că publicul nu pricepe mecanismul.
Austeritatea e pentru fraieri
În timp ce populației i se vorbește tot mai des despre „necesitatea reducerii cheltuielilor”, despre „corecții bugetare” și se aruncă în spațiul public ideea iminentă a unor noi taxe și impozite, Parlamentul își vede de ale sale.
Salarii nesimțite, beneficii nemăsurate și o imunitate morală tot mai greu de tolerat. În fața unei societăți obosite de scandaluri, corupție și promisiuni neîndeplinite, această „reformă” nu este decât o perdea de fum aruncată în ochii celor care se tem, pe bună dreptate, că urmează vremuri grele.
Ipocrizia ca politică de stat
Nu este vorba doar despre bani, ci despre mesajul transmis. Eliminarea chiriilor pentru 21 de parlamentari e folosită ca pretext pentru a pretinde că „și de la ei se taie”. Dar realitatea este alta: nu se taie nimic esențial, nu se atinge nimeni de forfetară, nici de pensii speciale, nici de sutele de milioane alocate pentru confortul personal al aleșilor.
Românii nu cer ca parlamentarii să stea în garsoniere sau să meargă cu autobuzul. Cer decență, echitate și un minim de responsabilitate față de banii publici.
Până când aceste lucruri nu se vor regăsi în fapte – nu în jocuri de imagine – toate aceste „măsuri” rămân simple trucuri menite să liniștească o societate care a început, pe bună dreptate, să își piardă răbdarea.
În sprijinul transparenței publice, atașăm mai jos declarațiile de avere ale unui deputat și ale unui senator, pentru a putea fi consultate și analizate de către cititori:
