O
investigație marca Ilfoveanul.net scoate la iveală o situație
alarmantă: planuri operaționale aparținând fostei Direcții de Operațiuni
Externe a Serviciului de Informații Externe (SIE) au fost publicate recent
într-un forum clandestin al unor grupări de hackeri ruși. Este vorba despre
misiuni desfășurate în capitala Ungariei, în anii 2000, vizând stabilirea unor
puncte de legătură sub acoperire între agenți români și operativi locali.
Documentele
– marcate „S E C R E T” și „Exemplar unic” – detaliază metode de
predare/primire a materialelor informative, locații precise din parcul
Városliget din Budapesta, orare, nume conspirative (ex: „BUCUR”) și chiar
specificații legate de marcarea locurilor secrete (buline colorate lipite pe
copaci sau stâlpi). Totul, într-un limbaj oficial și clar provenind din sfera
serviciilor speciale.
Surse din
zona de securitate afirmă că astfel de documente nu sunt și nu au fost
stocate niciodată în rețele conectate la internet, ceea ce ridică întrebări
serioase despre posibilitatea unei scurgeri interne de informații.
Conexiune
directă cu Moscova?
Conform unei analize tehnice efectuate de unul dintre jurnaliștii noștri, documentele au apărut pe un canal public, folosit frecvent de grupări afiliate de hackeri afiliate serviciilor secrete rusești.
Unii
analiști consideră că gestul nu este întâmplător. Ar putea fi un mesaj transmis
serviciilor românești sau un simplu test de presiune psihologică asupra
membrilor activi sau retrași ai SIE.
Întrebările
care rămân fără răspuns
- Cum a fost posibilă obținerea
acestor documente dacă ele nu au fost niciodată digitalizate?
- Cine avea acces în 2001 la
arhiva misiunilor externe derulate de SIE?
- Au fost semnalate anterior
incidente de securitate în cadrul arhivelor?
- Au existat agenți compromiși
în operațiunile desfășurate în Ungaria?
De
asemenea, detaliile tehnice cuprinse în aceste planuri – precum traseele exacte
prin parc, metode de ascundere a obiectelor în scorburi, sau orele preferate
pentru predarea materialelor – pot afecta retroactiv siguranța unor operațiuni
similare derulate în spațiul ex-sovietic, în Balcani sau chiar în Vestul
Europei.
Operațiunea
„Sursele Legale” – un alt fragment dintr-un puzzle mult mai amplu
Un alt
document, de această dată datat 22 septembrie 1998 și clasificat „SECRET”,
poartă semnătura conspirativă „BUCUR” și are ca obiect identificarea
surselor legale de informare în Ungaria. Planul detaliază o rețea extinsă
de monitorizare, folosind ca acoperire instituții culturale, academice și
diplomatice, printre care:
- Biblioteca Parlamentului
Ungariei, Academia de Științe, Institutul Goethe, Institutul Italian de
Cultură, Casa Albă (sediul grupurilor parlamentare), Ambasadele Rusiei,
Suediei, Iranului etc.
Se
menționează clar că persoanele din aceste instituții nu sunt recrutate sau
compromise, ci monitorizate pentru potențialul lor de a furniza informații
utile prin natura funcției și a responsabilităților.
Mai mult,
sunt evidențiate peste 30 de canale TV și radio internaționale, receptate prin
satelit, considerate relevante pentru colectarea de informații deschise (OSINT)
în limba engleză și germană – de la BBC World Service la ZDF și Voice
of America.
„Se
transmite o fișă de evidență a fiecărei surse”, se arată sec în finalul
raportului.
Conexiunea
cu documentul din 2001 este clară: numele de cod BUCUR apare în ambele
planuri, ceea ce sugerează continuitatea unei rețele de operativi în
Budapesta, desfășurate pe o perioadă de cel puțin 3 ani.
Apariția
acestor documente vechi în spațiul public digital (deși inițial păstrate
exclusiv în format fizic) conturează o potențială rețea de scurgeri din
interiorul structurii de securitate a statului român, cu implicații
profunde asupra credibilității și siguranței misiunilor de intelligence.
Profilarea liderilor comunității românești din Ungaria – o altă piesă a rețelei de influență monitorizate de SIE
Un alt
document extrem de sensibil, datat 22 septembrie 1999, și marcat cu indicativul
„SECRET”, dezvăluie o operațiune de monitorizare și analiză sociopolitică a
unei personalități marcante din comunitatea românească din Ungaria, propusă
pentru funcția de președinte al Autoguvernării Românilor din această țară.
Sub numele
conspirativ „BUCUR”, agentul responsabil propune atriburea unui nou pseudonim –
„SEVER” – pentru urmărirea și raportarea detaliată a obiectivului de interes.
Documentul conține o biografie completă a persoanei vizate, cuprinzând:
- parcursul educațional (școli
românești, inclusiv pedagogice);
- activitatea profesională
(ofițer de frontieră, întreprinzător în zona liberă de la granița cu
România);
- pozițiile de conducere în
cadrul minorității române din Ungaria;
- relațiile de familie și
statutul material.
Este
menționat în mod explicit că subiectul „poate deveni o sursă reală de
informații despre comunitatea românilor din Ungaria” și că relațiile sale cu
România (inclusiv de afaceri) pot fi „exploatate pentru stabilirea unor
contacte utile cu persoane influente din viața politică și economică”.
Acest
document aduce în lumină interesul strategic pe care SIE îl manifesta față de
liderii românilor din diaspora, nu doar în scop de protecție culturală, ci și
ca posibili vectori de influență într-un spațiu sensibil din punct de vedere
geopolitic. Faptul că astfel de profiluri au ajuns în mâinile unor hackeri – și
implicit ale unor entități statale străine – ridică un semnal de alarmă cu
privire la siguranța și integritatea arhivelor operative românești.
Profilarea cadrelor MAE și tentativele de racolare sub acoperire diplomatică
Un alt document marcat „Strict secret”, datat 23 septembrie 1999, oferă o imagine detaliată asupra unei operațiuni de apropiere și influențare a unui funcționar român activ în cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Sub pseudonimul „VIKY”, ținta este o tânără referentă de relații internaționale, transferată la Ambasada României din Budapesta în noiembrie 1997, după ce ocupase funcții în Guvern și Secretariatul Consiliului Minorităților Naționale.
Agentul conspirativ „BUCUR” relatează, în termeni clari, cum a fost cultivată o relație de colegialitate și încredere cu persoana vizată, care trăiește singură în capitala Ungariei, fără familie apropiată și fără perspective imediate de stabilitate personală.
Profilul este unul complet: de la parcursul academic și profesional, la cercul de cunoștințe, atitudinea față de activitatea diplomatică, vulnerabilități emoționale, și chiar detalii despre rude, vecini și relațiile sale informale.
„Consider că obiectivul se află la o răscruce a existenței sale [...] este posibilă o intervenție pentru atragerea la colaborare”, se menționează în raport.
Mai mult, agentul propune măsuri pentru evitarea deconspirării și continuarea contactului sub acoperire, oferind totodată argumente psihologice privind nevoia de sprijin moral a subiectului, pentru a-l „fixa” în rolul său diplomatic.
Operațiunea „TOBY” – ochii SIE pe televiziunea românească din Ungaria
Un alt caz ilustrativ pentru amploarea rețelei de supraveghere operativă românească în Ungaria este cel al obiectivului „TOBY” – un redactor-șef al emisiunilor în limba română ale Studioului Televiziunii Maghiare din Szeged.
Din rapoartele strict secrete reiese că, încă din 1998, Serviciul de Informații Externe a urmărit activitatea acestuia, apreciind că deține o influență semnificativă asupra comunității românești prin emisiunea săptămânală „Ecranul nostru”, difuzată de peste două decenii. Agentul „BUCUR” îl identifică drept „un bun cunoscător al limbii române și un susținător sincer al apropierii dintre autoritățile române și cele maghiare”.
Contactele au fost inițial discrete, stabilite în cadrul unor filmări la evenimente culturale românești din județele Hajdu-Bihar și Bihor. Cu timpul, relația a devenit una de încredere, culminând cu solicitarea și trimiterea de către obiectiv a unor înregistrări video de interes pentru partea română și facilitarea unor interviuri pentru delegații oficiale române.
Deosebit de revelator este faptul că „TOBY” a fost monitorizat nu doar profesional, ci și în cadrul campaniilor electorale locale din Ungaria, unde a devenit vicepreședinte al Uniunii Autoguvernărilor Minorității Române din Szeged. Se urmărea astfel potențiala sa utilizare ca lider de opinie și influență în rândul intelectualității din diaspora, cu impact atât mediatic, cât și politic.
„Am apreciat că este necesară continuarea colaborării în vederea identificării altor persoane cu atitudine favorabilă României”, se precizează în finalul raportului.
„VIKY” – când psihologia devine armă operațională
Poate cel mai tulburător dintre documentele analizate îl vizează pe obiectivul operativ „VIKY” – o femeie tânără, funcționar al statului român, detașată la Budapesta. Într-un raport întins, agentul conspirativ „BUCUR” face o radiografie detaliată a vieții personale, emoționale și psihologice a acesteia, cu o precizie aproape clinică.
Raportul depășește granițele unei simple monitorizări informative. Se notează comportamentul social, vestimentația, relațiile afective, atitudinea față de bărbați, traumele din copilărie, relația cu părinții, starea materială, ba chiar și preferințele pentru drumeții montane, mersul pe bicicletă, filme sau spectacole de teatru.
„Nu agreează amicițiile forțate. Preferă să acționeze în cadrul unor grupuri restrânse numeric dar dinamice”, se arată într-un pasaj.
„Se simte atrasă de bărbați mai în vârstă, cu statură solidă și barbă scurtă, ca bunicul din copilărie, singura figură masculină dominantă pe care a avut-o”, completează agentul.
Obiectivul este perceput ca o posibilă țintă de recrutare, din cauza izolării emoționale și a nevoii de sprijin afectiv. În același timp, agentul propune organizarea unor „întâlniri întâmplătoare” în afara cadrului diplomatic – la restaurant, la spectacole de teatru sau în timpul plimbărilor prin oraș – pentru a studia comportamentul și a identifica noi puncte sensibile.
Această misiune ridică o întrebare-cheie pentru cititor: unde se termină protejarea interesului național și unde începe violarea intimității umane? Și mai important: dacă astfel de date au fost exfiltrate din arhive și publicate online, cine ar putea fi următoarea țintă?
Umbrele unui sistem care a uitat unde se termină interesul național și unde începe intimitatea umană
Pe măsură ce am descifrat rândurile acestor documente operative, devine imposibil să nu ne întrebăm: pentru cine lucra statul român în anii ’90? Pentru cetățeni sau împotriva lor?
Misiunea asupra obiectivului „VIKY” – o tânără funcționară a MAE – a evoluat de la supraveghere profesională la monitorizare comportamentală completă, incluzând cadouri, buchete de flori, interacțiuni cu familia și chiar însoțirea în excursii personale la Praga. Totul, pentru a evalua „capacitatea de analiză și sinteză” a unui om care probabil nu avea habar că era obiectivul unui joc dublu.
Aceste operațiuni, odată considerate strict secrete, sunt astăzi în mâinile unor hackeri ruși. Ele expun nu doar vulnerabilitatea arhivelor operative ale statului român, ci și cinismul unor structuri care, sub masca interesului național, au folosit metode personale, psihologice, afective pentru a controla, evalua și – posibil – racola.
Într-o epocă a războiului informațional, aceste date nu sunt doar istorie. Ele pot fi arme.
România are nevoie de servicii de informații eficiente, dar mai ales de oameni care să traseze limite morale clare între supraveghere și abuz, între strategie și intruziune, între apărarea statului și încălcarea drepturilor propriilor cetățeni.
Cum au fost posibile aceste scurgeri? Cine răspunde pentru protecția arhivelor operative? Și mai ales – ce măsuri se iau pentru ca astfel de „fantome ale trecutului” să nu devină instrumente de șantaj sau manipulare în prezent?
Final: „SAMY” și infiltrarea în parlamentul maghiar – ultima verigă a unui lanț de operațiuni extinse
Ultimul document din această serie cutremurătoare aduce în prim-plan o relație directă între SIE și un oficial de rang înalt din Partidul Socialist Ungar (MSZP), cunoscut sub pseudonimul propus „SAMY”. Acesta nu era un simplu colaborator: era președintele grupului româno-ungar de prietenie din Parlamentul Ungariei și furniza date directe privind inițiativele legislative, agenda comisiilor de afaceri externe și documente interne ale MSZP.
Rapoartele demonstrează că acest contact nu era doar tolerat, ci cultivat activ de agenți români sub acoperire diplomatică, cu acces liber la sediile de partid și la cercurile decizionale ale socialiștilor maghiari. Pe această cale, România a primit informații despre legi privind minoritățile, fiscalitatea și apărarea civilă – multe dintre ele fiind transmise mai departe în informări centralizate către București.
Este important de remarcat că aceste acțiuni, deși eficiente din punct de vedere al intelligence-ului clasic, generează astăzi riscuri strategice majore: orice dezvăluire privind aceste colaborări poate fi folosită în scop de șantaj, discreditare sau propagandă externă, mai ales într-un context geopolitic fragil.
Când trecutul devine vulnerabilitate
Aceste documente nu mai aparțin trecutului. Ele sunt astăzi muniție informatică într-un război care nu mai poartă uniforme, ci IP-uri. Pentru că, într-un final, întrebarea nu este doar „cine a trădat?” – ci și cine protejează astăzi adevărul și oamenii din spatele lui?